\i ]nchideau ochii ca s[ nu mai vad[ acest v[zduh
		de care nu puteau s[ scape.
	10	C[ci viclenia, os_ndit[ de propria ei r[utate
		\i ap[sat[ de con\tiin@[, ]\i m[re\te de-a pururi nenorocirea,
	11	c[ci teama nu e altceva dec_t tr[darea ajutoarelor ]mbiate 
                                                                                          de cugetare;
	12	cu c_t mai pu@in te reazemi pe ele l[untric,
		cu at_t necunoa\terea e mai grea dec_t pricina care aduce chinul.
	13	Dar ei, ]n noaptea aceea neputincioas[,
		ivit[ din ad_ncurile unui iad neputincios,
		c[zu@i ]ntr’un somn f[r[ nici o putin@[,
	14	c_nd c[ erau b_ntui@i de ar[t[ri pocite,
		c_nd c[ erau ]ncremeni@i de tr[darea inimii lor,
		c[ci o groaz[ nea\teptat[ \i n[prasnic[ ]i cuprinsese.
	15	|i tot a\a cel[lalt, oricare ar fi fost, cel ce c[dea ]n ea,
		se pomenea ]nchis ca ]ntr’o temni@[ f[r[ z[voare.
	16	Fie plugar, fie cioban,
		fie lucr[tor la muncile c_mpului,
		dac[ era apucat f[r[ veste, ]ndura aceast[ nenorocire f[r[ sc[pare;
	17	c[ci to@i erau fereca@i cu acela\i lan@ de’ntuneric.
		V_ntul care sufl[,
		c_ntul ]nc_nt[tor al p[s[rilor din desi\uri,
		zgomotul galopant al unui \uvoi de ap[,
	18	bubuitul st_ncilor ]n pr[v[lire,
		fuga nev[zut[ a animalelor s[ritoare,
		r[cnetul fiarelor cumplite,
		ecoul ce se sparge ]n pe\terile mun@ilor,
		toate acestea ]i f[ceau s[ moar[ de spaim[.
	19	C[ci ]n timp ce ]ntreaga lume era luminat[ de o lumin[ str[lucitoare
		\i nimeni nu era ]mpiedicat ]n lucrul s[u,